Aşa cum ne-au obişnuit de ani buni încoace, şi pentru acest 1 Decembrie de recesiune, Aradul va fi gazda înfulecatului de calorii, grăsimi, asezonate cu câte un şpriţ, un vin sau o ţuică fiartă, la care mai adăugăm o doză de patriotism de-o zi.

Scenariu tras la indigo pentru 1 Decembrie: muzică populară, iahnii şi sarmale încropite în faţa Primăriei, parade obositoare, concerte ale unor artişti trecuţi demult de vârsta succeselor şi dicursuri fără conţinut. De 20 de ani, Ziua Naţională nu se deosebeşte cu mai nimic de sărbătorile puse la cale în cinstea lui Bachus.

„Manifestările de Ziua Naţională au o pompă gravă, solemnă şi doar atât”, este de părere Antoniu Martin, doctor în istorie. „Există două paliere a trăirii sărbătorii naţionale. Primul este cel al elitei culturale şi politice care se manifestă foarte tranşant şi mediatic. Mai există apoi cel de la nivelul maselor când lumea ar trebui să interiorizeze ceea ce înseamnă până la urmă o mândrie”, explică Martin.

Faptul că tot mai puţini ne identificăm cu 1 Decembrie, reprezintă în concepţia istoricului arădean o lipsă de proiecte de viitor. „La nivelul conştiinţei personale ar trebui lucrat, nu la nivelul discursului public, deoarece mare parte din acestea se cantonează în episoade importante din trecut, iar pe viitor se pune accent prea puţin. Lipsesc în schimb proiectele de viitor, oamenilor ar trebui să li se spună ce reprezintă 1 Decembrie în perspectiva unui viitor comun”, spune Antoniu Martin.

Românii nu se mai bucură de Ziua Naţională. În schimb „înfiem” sărbători de dincolo de ocean. „Statele Unite e un caz aparte, deoarece s-au format ca naţiune de tip incluziv, bazat pe conceptul de cetăţean. În Europa de Est, şi chiar în balcani, continuă să existe naţiunile bazate pe etnie, nu pe conceptul de cetăţean. Noi nu mai putem gândi în contexte etnice. Acestea au contat în secolul XIX