Aclamatul regizor Guillermo del Toro imaginează, în „Cercul de foc“ / „Pacific Rim“, o confruntare între oameni şi o rasă inamică aşa cum nu s-a mai văzut până acum, reuşind un film în care efectele speciale covârşesc orice

„Cel mai mare spectacol de pe faţa Pământului“ e o formulă care s-a aplicat deseori în lumea showbizului (exact aşa se numea un film al lui Cecil B. DeMille din 1952, despre spectacolul de circ). Pare că ea se potriveşte perfect şi celui mai recent film al mult-apreciatului regizor de origine mexicană Guillermo del Toro, intitulat „Pacific Rim“ (tradus la noi „Cercul de foc“, complet fără sens).

Nu alta a fost intenţia declarată a autorului filmului, care a spus în numeroase interviuri că îşi doreşte cu această producţie să rea-lizeze ceva care nu s-a mai văzut în sala de cinema, cel puţin la nivel vizual. Reperele cele mai recente care ne vin în minte după o astfel de declaraţie sunt filmele „Matrix“ (1999), al Fraţilor Wachowski, şi „Avatar“ (2009), regizat de James Cameron, fiecare reprezentând un fenomen durabil din momentul premierei.

Din abis

„Din Oceanul Pacific, a ieşit un peşte mic“, spunea un cântecel pentru copii de pe vremuri. De data aceasta, în filmul lui Del Toro, din oceanul respectiv nu mai ies peştişori inofensivi, ci nişte monştri din ce în ce mai distrugători, ale căror forţă şi brutalitate depăşesc orice imaginaţie. Primele lor atacuri distrug câteva dintre cele mai cunoscute oraşe din bazinul Pacificului.

Sigur, ne putem gândi – ca posibilă sursă – la filmul SF „Abisul“, realizat de

James Cameron în 1989, care muta scena întâlnirilor cu extratereştri din spaţiul cosmic în cel suboceanic, dar aici e vorba de altceva. Treptat, oamenii realizează că zona respectivă este de fapt un loc de trecere spre o altă lume, un culoar prin care ajung pe Pământ fiinţe din altă dimensiune.

Maşini vers