Pe stomacul gol nu se poate clădi decât cel mult un ulcer.
Recentul studiu al companiei de consultanţă CB Richard Ellis demonstrează ştiinţific un lucru pe care toţi îl ştiam sau măcar îl intuiam: românii muncesc ca să supravieţuiască. Peste 75% din totalul veniturilor celor din Iaşi, Craiova, Constanţa, Timişoara, Cluj-Napoca şi Braşov se duce pe cumpărături. Spre comparaţie, media central-europeană e de 65% la sută, iar cea a Uniunii Europene, mai redusă cu câteva procente. Partea bună este că, datorită acestor cifre, analiştii în retail spun că marile oraşe din România rămân atractive pentru eventualii investitori de după criză.
Ce nu au spus însă analiştii în studiul lor e că românul mediu nu intră în hipermarket să îşi cumpere vreun fruct exotic sau un gadget nou de la raionul de produse electronice ci ca să îşi ia pâinea, laptele şi salamul care să îl ţină în viaţă până a doua zi. Consumă nu de dragul consumului ci ca să subziste.
După ce şi-a cumpărat cele necesare traiului de zi cu zi, clujeanul, craioveanul sau constăţeanul se uită în portofel şi vede că i-au rămas atâţia bani cât să-şi plătească birurile şi să achite facturile. Înjurătura consecutivă acestei constatări ţine loc de plan de viitor. Măcinat de grija zilei de mâine, cine să îşi mai facă vreun plan?
Lipsa de perspectivă la nivel individual, apatia mămăligoasă cauzată de buzunarul gol, se manifestă imediat asupra cadrului mai larg. Şi aşa privim în jur şi vedem că suntem o ţară care, după aderarea la UE pluteşte în derivă, fără niciun proiect care să o anime, fără niciun ţel de atins. Pe stomacul gol nu se poate clădi decât cel mult un ulcer.
