Clauza de salvgardare e improbabila, insa daca politicienii romani si bulgari o doresc suficient de mult, nici Franco Frattini, nici Olli Rehn nu le-o pot refuza. Daca unii dintre membrii Comisiei Europene ne sint, inca, aproape necunoscuti, personalitati precum Olli Rehn sau Franco Frattini au aparut deja, de nenumarate ori, pe prima pagina a ziarelor sau la ore de virf in programele audiovizualului. Cei doi comisari au avut mult de lucru cu Romania, atit la propriu cit si la figurat, si au ajuns sa cunoasca bine situatia din acest colt de Uniune.
Domnul Franco Frattini, vicepresedinte al Comisiei si titular al portofoliului intitulat "Justitie, Libertate si Securitate", a reprezentat o solutie de avarie pentru comisia Barroso. In toamna lui 2004, premierul italian de atunci, Silvio Berlusconi, il propusese pentru acest post pe aliatul sau Rocco Buttiglione, om politic si filosof de inspiratie crestin-democrata si prieten apropiat al Papei Ioan Paul al II-lea. Remarcile sale in privinta homosexualitatii si a locului femeii in familie si societate au enervat stinga europeana, iar Berlusconi a trebuit sa propuna rapid un alt nume - acela al ministrului de externe de la acea data, Franco Frattini. Acesta a fost acceptat, mai ales ca experienta si formatia sa juridica erau adecvate portofoliului, dar s-a confruntat cu destule rezerve din partea socialistilor, comunistilor si verzilor. Membru al formatiunii Forza Italia (asociata curentului popular european), Frattini ilustreaza perfect tipul juristului italian care imbina activitatea profesionala cu implicarea politica. Sau, cel putin in privinta carierei pe plan intern, o paraseste pe prima in favoarea celei de-a doua. Astfel poate fi interpretata "tranzitia" sa de la cariera de magistrat catre o serie de responsabilitati (inalte) cu caracter mai degraba tehnic in aparatul guvernamental, la inceputul anilor '90. U
