Între atâtea dispute fără cap şi coadă, există două lucruri sigure pe care le afli zilele astea de la televiziunile româneşti, intrând astfel pe terenul ferm al faptului obiectiv.

Între atâtea dispute fără cap şi coadă, există două lucruri sigure pe care le afli zilele astea de la televiziunile româneşti, intrând astfel pe terenul ferm al faptului obiectiv: primul, că sunt fix nouă milioane de biciclete în Beijing; iar al doilea, că avem o explozie a preţului alimentelor, deci ceva trebuie făcut urgent. Chiar şi prostii, inacţiunea fiind duşmanul suprem al comentatorilor. Mass-media, ca fenomen democratic natural, au oroare de vid.

Plimbarea microfonului prin pieţe s-a perfecţionat sub guvernarea Năstase, ca formă rară de exprimare liberă în prime-time: vedeam babe cu pătrunjel înjurând mafia tarabelor; rackeţi duri de pătlăgele; şi, când tensiunea ajungea insuportabilă, descinderi triumfale de blănculeşti şi rovane, aplicând amenzi şi confiscând alifii expirate. O, ce vremuri, cu ziariştii apoape de popor, reflectând adevăratele sale preocupări; nu ca acum, când se ţin doar de blocajele justiţiei, obosind naţiunea.

De aceea pică precum un balsam pe rană ocazia neaşteptată, oferită de reaprinderea inflaţiei, de a mai clămpăni aberaţii şi pe alte teme decât declaraţiile lui Băsescu sau Bogdan Olteanu, acest Elie Wiesel autohton luptând cu naziştii pitiţi în societatea civilă şi, pentru variaţie, cu corupţia din America. „Explozia“ preţului alimentelor e dată drept certă - un fapt, vorba aia - deşi statistica ne arată creşteri cu o singură cifră, greu de sesizat dacă nu le afli de la TV. Dar cine mai crede în statistica INS, dacă până şi economiştii se chinuiesc să devină populari arătând că are nu ştiu ce hibe ascunse?

Apropierea Crăciunului dă anchetelor un frison de urgenţă. Chiar dacă „scumpirea preţurilor“ - ca s