Majoritatea localnicilor din comuna argeşeană îşi câştigă existenţa din meseria de dogar. Multe familii, însă, au transformat această meserie într-o adevărată afacere Ca să vezi

Majoritatea localnicilor din comuna argeşeană îşi câştigă existenţa din meseria de dogar. Multe familii, însă, au transformat această meserie într-o adevărată afacere

Ca să vezi ce înseamnă internetul! Un învăţător din comuna argeşeană Coşeşti, fiu de dogar, şi-a construit un site pe internet în care-şi prezintă afacerea: butoaie de calitate, la preţuri atractive, făcute manual. Rezultatul?

Anul trecut l-au sunat băieţii de la Cotnari şi i-au cerut 500 de bucăţi, apoi un businessman evreu care vrea şi el 400 de butoaie pe an, şi telefoanele zbârnâie în continuare. Şi uite-aşa, Nicolae Rizea, învăţătorul cu iniţiativă, are de lucru non-stop. În comuna Coşeşti, una din două familii face butoaie în spatele curţii, şi din asta trăieşte.

Înainte de Revoluţie, la Coşeşti exista şi o fabrică de butoaie. Astăzi, fabrica s-a dus naibii, ca majoritatea întreprinderilor din mediul rural. A venit un investitor străin, a dat şpaga unde trebuia şi a concesionat clădirea şi terenul pe nimic.

Asta nu-i deranjează pe localnici, pentru că, oricum, fiecare familie de dogar construieşte butoaiele în fundul curţii, departe de ochii trecătorilor, după care le plimbă cu ARO-ul pe la târgurile de artă populară din ţară, prin pieţe sau expoziţii. Nu îţi spune nimeni cât câştigă cu adevărat, însă cert este că din vânzarea butoaielor ei îşi întreţin familiile.

Din butoaie, localnicii de aici şi-au cumpărat apartamente la oraş, în Piteşti, şi-au ţinut copiii prin şcoli, ori şi-au cumpărat maşini. Este o meserie bănoasă, pentru că în România mai sunt doar două fabrici mari de butoaie, iar producătorii de vinuri sau spirtoase de renume caută marfă ieftină făcută manual, cu simţul r