Fată cu jăratec sub tălpi, Andreea Ogrăzeanu (21 de ani, 1,79 m, 63 kg) a produs în 2011 marele boom în atletismul românesc. Legitimată la CS Farul, eleva Cristinei Manea a devenit prima româncă de pe podiumul unei competiţii de mare anvergură - aur în proba-regină de 100 m, la Europenele de tineret din vară. Performanţa sprinterei a fost urmată de participarea la CM de la Daegu.
Discuţia cu Andreea Ogrăzeanu şi antrenoarea sa, Cristina Manea, se derulează în jurul scaunului cu locul 27 de pe Stadionul Dinamo. Pe la tribuna I, în locul parcă rezervat de tehniciană pentru fiecare cursă a elevei sale. "Răguşesc de aici, mă doare gâtul cât strig la ea, dar sunt cam la jumătatea cursei de 100 m şi nu-mi părăsesc niciodată locul. Parcă e al meu. De aici văd proba perfect, iar Andreea îmi aude sfaturile, cred eu...", explică Manea prezentul. Dar o regresiune ne aduce pe pistă câteva cadre alb-negru...
Marea fugăreală a copilăriei se afundă sub pământul bătut de pe stadionul din Alexandria sau în bitumul încins din jurul unui bloc gri de patru etaje. La 11 ani, visele zburdă în voie spre podiumuri europene, culoare mondiale sau însemne olimpice, pentru că antrenoarea Cristina Manea tocmai a reperat pe terenul de handbal o fată cu viteza în sânge. "E disciplinată, inteligentă şi i-am inoculat mereu ideea că e cea mai bună, că trebuie să câştige şi că nu trebuie să fie duşmănoasă niciodată pe nimeni", scrijelea într-un caiet personal, acum puţin decolarat, actuala antrenoare. Calităţile native ale Andreei se iveau la fiecare pas şi urmau să fie modelate cu vorbe tonice, încurajări de ordin psihic sau exerciţii specifice, gen plurisalturi.
Săritura broaştei
Aşa s-a ajuns ca peste ani Ogrăzeanu să blocheze cronometrul la 11,34 pe 100 m, al doilea timp din istoria României. "Andreea nu mi-a spus niciodată că nu poate face ceva. Fă
