şi drumul spre 13 Acum 60 de ani, 11 februarie a căzut într-o duminică. De fapt, povestea începuse mai devreme cu o săptămînă, pe 4; numele de cod al operaţiunii fusese C. Argonaut, în care C. venea de la conferinţă, iar argonautul trimitea la ideea unei căutări. Cei prinşi în acest episod căutau un lucru de preţ, date fiind vremurile - anume, pacea. Argonauţii în discuţie aveau trei căpetenii; cum îi arată o fotografie celebră (făcută de un angajat al US Navy cu cîteva minute mai înainte de şedinţa foto oficială), Churchill, Roosevelt şi Stalin stau pe trei scaune alăturate, la picioarele lor sînt aranjate neglijent nişte covoare, iar în spatele lor diverse alte personaje se mişcă în cadru, unii zîmbind, alţii într-o aşteptare încordată. Coloanele de marmură de pe fundal fac parte din veranda Palatului Livadia, fost palat de vară al ţarilor. Livadia nu este departe de un orăşel din Crimeea, de pe coasta nordică a Mării Negre, care a intrat astfel în istorie - dacă spui început al războiului rece spui, simplu, Conferinţa de la Yalta. Pentru că despre asta vorbim. În ciuda unor legende care mai de care mai teribile, Yalta a fost una dintre cele mai liniştite întîlniri inter-aliate din cursul războiului - sau ar fi trebuit să fie, pentru că, în ciuda acordurilor la care s-a ajuns repede, problemele au apărut din modul în care fiecare le-a pus în practică. De fapt, reglajele erau făcute. Pe 9 octombrie '44, Churchill şi Stalin se întîlniseră la Moscova şi dăduseră unui şerveţel cea mai eficientă utilizare din toată istoria cosmeticii geopolitice; se înţeleseseră atît de bine, încît atunci cînd, pe 3 decembrie, partidul comunist grec, destul de bine pus pe picioare, încercase să cucerească Atena, un corp expediţionar britanic intrase în joc şi făcuse ordine cu preţul unei imperiale durităţi. Şi revenim la 11 februarie al nostru: cu un Churchill obosit şi cu tensiu