Mii de români plecaţi la muncă în străinătate îşi tratează tristeţile şi singurătăţile pe site-urile de matrimoniale. Anunţurile, extrem de numeroase, combină poezia, vorbirea liberă şi umorul. Voluntar şi involuntar.

Se iau Spania, Italia sau Anglia şi se scot toate elementele colorate, tip ilustrate de vacanţă. În schimb, se preiau copiii străinilor de pe la grădiniţă, li se face de mâncare, îi plimbi prin parcuri până nu-ţi mai simţi picioarele şi se încredinţează, seara, părinţilor. Apoi, se bagă în pat şi se începe reconstrucţia României, a locurilor care au însemnat ceva până la momentul ăla în care au trebuit să plece, în căutarea unui loc de muncă şi a banilor visaţi. Şi asta, în fiecare zi, de la Crăciun, prin Paşte şi până la prima ninsoare a anului.

Astfel se trăieşte singurătatea românilor prin ţările străine. Pentru cei care nu sunt divorţaţi, noţiunea „familie“ încă mai înseamnă ceva, fie doar şi telefoane sau sume de bani trimise spre casă. Pentru ceilalţi însă, „puţină atingere umană“ (vorba lui Bruce Springsteen) într-o ţară străină poate deveni mai complicată decât pare la prima vedere.

Ar fi problema limbii, normal, dar nici obiceiurile locale sau situaţia materială nu sunt tocmai facile. Aşa se face că, pentru mulţi români ajunşi în străinătate, site-urile şi publicaţiile ce conţin secţiunea de „anunţuri matrimoniale“ devin adevărate puncte de reper. Şi, cine ştie, cu puţin noroc, un număr de telefon sau un ID de messenger, poate iese de vreo noapte pasională sau, şi mai bine, de vreo nuntă la Consulat, urmată de un chef pe cinste, ca la noi acasă.

„În lumea aceasta zbuciumată şi plină de neajunsuri“ 421.080

Este numărul românilor ce plecaseră definitiv din ţară, din 1990 şi până în 2010. Dintre aceştia, 228.968 erau femei, iar 192.112 bărbaţi

„Astfel de anunţuri sunt, de cele mai multe ori, înduioşătoar