Două evenimente au avut loc în weekend dincolo de Prut: referendumul pentru modificarea articolului 78 din Constituţie şi meciul naţionalei de fotbal cu cea a Finlandei.
Am văzut şi ieri basarabeni fericiţi în urma victoriei de la fotbal, deşi înfrângerea de la referendum are asupra tuturor un impact infinit mai mare.
De ce a fost important referendumul? Articolul 78, cel care urma să fie modificat, prevede că preşedintele Republicii Moldova e ales de parlament, cu trei cincimi din numărul de deputaţi. O prevedere care a stat la originea crizelor politice care au blocat ţara în ultimii doi ani.
De ce a fost referendumul un eşec? Deşi aproape toţi cei care au votat au răspuns DA la întrebarea uşor stângace "Sunteţi pentru modificarea Constituţiei care să permită alegerea Preşedintelui Republicii Moldova de întreg poporul?", referendumul a eşuat întrucât prezenţa la vot a fost insuficientă (29,05% faţă de pragul de validare de 33%, care tocmai fusese coborât de la 60%!).
Eşecul e cu atât mai greu de digerat cu cât optimismul liderilor AIE, transmis şi populaţiei active, a fost nemăsurat. Un sondaj de opinie făcut cu câteva zile înainte de referendum indica o intenţie de participare la vot de 70%. A fost sondajul eronat sau s-a întâmplat ceva atât de dramatic încât s-au pierdut pe drum 40% dintre cei care spuneau că vor vota? A fost, pe de o parte, prea mare încredere în victorie.
Foarte mulţi basarabeni au fost atât de convinşi că referendumul va fi o simplă formalitate, încât nici nu s-au mai obosit să meargă la vot, savurând victoria echipei de fotbal sau văzându-şi, pur şi simplu, de alte treburi. Pe de altă parte, campania pentru referendum a fost execrabilă în partea alianţei pro-europene şi extraordinar de eficientă la comunişti. În vreme ce comuniştii au muncit să transmită, de la om la om, un îndemn la
