Nu avem decât să ne tratăm cu zeamă de afişe electorale de trei ori pe zi şi seara masaj pe creier cu sloganuri de campanie. Mereu surprinzătoare, realitatea vieţii de zi cu zi în România vine încă odată să-i contrazică pe cei care pretindeau că mai înţeleg ceva din ceea ce se întâmplă. Tocmai se cristalizase ideea că trăim efectele toxice a trei crize suprapuse: criza economică, cea politică şi cea socială. Iată că nu sunt trei, ci patru, criza porcină intsalându-se cu aplomb pe agenda publică. Am constatat cu toţii că avem o problemă legată de acest virus A(H1N1).
E adevărat, nu ştim dacă necazul vine de la gradul de periculozitate ridicat al agentului gripal sau, din contră, problema ar reprezenta-o doar panicarea populaţiei în mod nejustificat. Nimeni nu e în stare să lămurească lucrurile din acest punct de vedere. Cine ar putea să o facă?
Imediat după declanşarea furtunii mediatice prin demisia lui Adrian Streinu-Cercel şi convocarea CSAT, poporul dornic de lămuriri s-a văzut pus faţă în faţă, pe sticla televizorului, cu aceleaşi personaje care dezbat te miri ce, de dimineaţa până seara. Au vorbit despre epidemie politicieni de dreapta, politicieni de stânga, candidaţi, europarlamentari, consilieri de imagine, strategi de campanie, tacticieni de referendum, secretare, aghiotanţi, şoferi. Nu au fost consideraţi interesanţi medicii generalişti, nici epidemiologii, virusologii sau imunologii. Măcar unul de la OMS, dacă specialiştii din România nu mai au trecere în faţa portarilor de la sediile de campanie electorală. Nu avem decât să ne tratăm cu zeamă de afişe electorale de trei ori pe zi şi seara masaj pe creier cu sloganuri de campanie.
De fapt, dacă le numărăm bine, sunt cinci crize suprapuse, nu patru. Ultima pe listă, criza gravă de incompetenţă care a afectat instituţiile statului. De când cu schimbările astea polit