Inceputul acestui an a fost marcat de o disputa in primul rand la nivelul laicilor si clericilor ortodocsi dar nu numai, aflata in plina derulare, pe tema introducerii pasapoartelor biometrice. Totul a inceput de la o scrisoare deschisa din 14 ianuarie adresata de parintele Iustin Parvu de la Manastirea Petru Voda, publicata in presa centrala, urmata de aparitia mai multor opinii pro si contra.
Dezbaterea organizata pe 22 ianuarie de AZEC - Asociatia Editorilor si Ziaristilor Crestini - nu a facut altceva decat sa constate ca in interiorul Bisericii Ortodoxe exista voci radicale care se opun pasapoartelor biometrice, dupa cum exista pozitii din interiorul ierarhiei care condamna acest demers.
In afara Bisericii, situatia este oarecum identica: o grupare care dispune de puternice mijloace mediatice puternice si o alta care se opune celei dintai, in timp ce categoria celor care au (deocamdata) rezerve sa se exprime public pe aceasta tema nu este deloc de neglijat.
Legatura intre pasapoarte si teologie
Biserica Ortodoxa nu a luat imediat o pozitie in aceasta privinta iar ulterior, dupa ce controversa publica a luat amploare (inclusiv prin organizarea unui miting de protest in fata Patriarhiei), a anuntat ca va avea consultari cu Ministerul Administratiei si Internelor, urmand ca o pozitie oficiala sa fie formulata la Sfantul Sinod de la sfarsitul lunii februarie.
Cum este posibil ca o tema care implica aspecte tehnice destul de complicate sa genereze atata patima in dezbaterea publica, iata o intrebare care apare in mod firesc. Pentru a formula un punct de vedere in legatura cu aceasta tema, se cuvine a incepe cu o alta intrebare : care este relatia dintre pasapoartele biometrice - si in general documentele de identitate ale persoanei - si religie?
Cei care se opun acestui tip de pasapoarte au invocat
