Sute de hunedoreni şi clujeni îşi petrec sfârşitul de săptămână pe malurile unor lacuri formate pe locul unor vechi exploatări miniere. Sursa: Remus Suciu
La finele anilor ’80, peste 50 de case din localitatea hunedoreană Câmpu lui Neag au dispărut, în urma presiunilor făcute de regimul comunist. Nu au scăpat nici vatra satului şi nici biserica. Minerii s-au apucat apoi să sape o groapă mare, de unde au exploatat mai întâi un strat de huilă aflat mai aproape de suprafaţă. Apoi, după ce au coborât 80 de metri sub nivelul solului, au intrat cu galerii în coasta muntelui.
Exploatarea a funcţionat până în 1997, mina de la Câmpu lui Neag fiind prima închisă în procesul amplelor disponibilizări şi reduceri de activitate din mineritul de pe Valea Jiului. Încă de pe vremea-n care scoteau huilă din acel loc, minerii aveau mari bătăi de cap din cauza apei care ieşea prin mai multe locuri în groapa imensă. Rezolvau însă problema cu ajutorul unor pompe de mare capacitate.
Singurii localnici, o familie de momârlani
În mai puţin de un an, de când mina a fost abandonată, hăul adânc de 80 de metri şi cu o deschidere de 7,5 hectare s-a umplut cu apă. Prin vărsarea unui pârâu de munte în lac, acesta are acum şi peşte. Mama natură răzbunându-se parcă astfel pentru că excavatoarele „au muşcat“ milioane de metri cubi de pământ dintr-o zonă de o frumuseţe rară, cum este cea de la Câmpu lui Neag.
Zona este numită şi acum de localnici „la carieră“, cu toate că este dominată de lacul format peste vechea exploatare. Locul arată mai puţin sinistru decât pe vremuri, însă nu poate fi catalogat drept „zonă de agrement“.
Natura începe încet-încet să-şi facă datoria, iar în ultimii ani malurile lacului au fost luate în stăpânire treptat de verdeaţă. În apropiere mai „supravieţuieşte“ doar gospodăria modestă a unei familii
