Vă puteţi închipui că de la etajul doi al unui bloc din centrul Bucureştiului se poate privi până în America?! Ion Datcu vede cu ochii minţii toate locurile în care a reprezentat România în calitate de ambasador. A fost mai întâi şef al ambasadei noastre de la Tokio. Avea numai 35 de ani când a ajuns acolo. După asta, a condus, timp de şase ani, Misiunea Permanentă a României de pe lângă Organizaţia Naţiunilor Unite de la New York. Apoi, a fost trimis, tot ca ambasador, în Elveţia. Ion Datcu

şi-a petrecut aproape jumătate din cei 82 de ani câţi are acum în afara graniţelor ţării, cunoscându-i în tot acest timp pe mulţi dintre cei ce au scris istoria lumii.

● Ion Datcu: La New York am avut prilejul să-i întâlnesc pe doi dintre celebrii Rockefeller. Am mers la John D. Rockefeller, chiar în blocul lui din Rockefeller Center, să-l invit la prima Conferinţă Mondială a Populaţiei, care a avut loc la Bucureşti.

● Cum a decurs întâlnirea?

● A acceptat invitaţia. Mi-a zis c-o să vină cu avionul lui, în care m-a poftit şi pe mine.

● Să nu spuneţi că l-aţi refuzat!

● Ar fi trebuit să mi se dea aprobare din ţară pentru aşa ceva, aşa că... Rockefeller m-a întrebat cum mi se pare biroul lui, dacă este mai mare decât biroul lui Ceauşescu.

● Şi era?

● Nu. Avea pereţii încărcaţi de tablouri. Pictori francezi, în special.

● Cine, Ceauşescu?

● Rockefeller, domnule. Îi şi da mâna.

● Erau foarte bogaţi, săracii!

● Dar foarte primitori. A venit chiar nevastă-sa şi mi-a oferit un pahar cu băutură.

● Cum aşa? La banii lor, n-aveau o armată de servitori?

● Poate că aveau, dar ei se purtau normal, ca nişte muritori de rând.

● Aţi avut parcă şi cu Jimmy Carter o întâlnire mai puţin protocolară.

● Într-adevăr. La cererea lui. "Vreau să te rog ceva", mi-a spus Carter.