În ultimele decenii, Ion Cristoiu a făcut multe surprize plăcute cititorilor săi. Eu le cunosc doar pe cele din ultimii 30 de ani. Atunci, la începutul anilor ’80, el a iniţiat şi realizat un Supliment literar- artistic al ziarului „Scânteia tineretului”.
SLAST-ul, cum se numea în epocă, a fost o apariţie neobişnuită pentru că a devenit o tribună de exprimare pentru oamenii de cultură din România, o pondere având-o, desigur, tinerii. Când cineva va face istoria SLAST-ului o să aflăm că Ion Cristoiu prin ceea ce el însuşi scria, dar şi prin ideile pe care le promova, a creat o oază de liberă exprimare şi de cultură într-o perioadă în care dictatura începuse în forţă.
La un moment dat, acest supliment a mai „născut” un supliment, care se numea „Secvenţa” şi apărea vara, la Costineşti. Acolo, tot sub patronajul lui Ion Cristoiu, se întâlneau cele mai bune condeie ale epocii, indiferent de coloratura lor politică. „Secvenţa” se vindea în număr mare. Ion Cristoiu mi-a povestit că şi-a văzut dosarul de urmărire și a constatat că avea trei turnători în redacţie, pe care încă nu i-a aflat. Unul dintre ei îl acuza că vizează foarte mult succesul la public, în dauna rolului educativ al unei publicaţii. Înainte de 1989 asemenea ziare nu au mai fost. Succesul a avut efect. Tovarăşa Elena Ceauşescu, „Cabinetul 2” cum era supranumită, l-a sancţionat şi l-a transferat la secţia agrară a ziarului „Scânteia tineretului”.
Nici măcar Nicu Ceauşescu nu l-a putut salva, dar l-a chemat totuşi la el să îi spună că regretă acest fapt. Şi la secţia agrară, care era un fel de Siberie a presei de atunci, Cristoiu a atras atenţia. Dar nu i s-a dat posibilitatea să facă succes pentru că a fost transferat la revista „Teatru”, unde în foarte scurt timp a reuşit să revoluţioneze viaţa actorilor. Revoluţia din decembrie ’89 l-a „transferat” la revista „Expres” pe care a reuşit să o du