Florian Bichir: "Că nu există nimic nou sub soare e deja o axiomă. Din nefericire, se pare că România a stagnat, s-a întors în trecut."

Departe de a reprezenta o noutate în peisajul românesc, campaniile electorale au fost dintotdeauna pline de invective, ameninţări, injurii, violenţă. Propagandă ieftină, demagogie de ultimă speţă, promisiuni nerespectate... Discursuri sforăitoare despre corupţie, speculă, jaf naţional, anarhie, destrăbălare în administraţia publică şi o mizerie intolerabilă în viaţa economică.

În 1921, liberalii au suferit o gravă înfrângere. Iată ce sfaturi dădea Vintilă Brătianu în ziarul „Ţara nouă“: „Noi, liberalii, vom face ca Averescanii: prin imagini de orice fel, cu chipul lui Ionel Brătianu purtat în vîrful unei prăjini, prin manifestaţie exterioară - muzică, tămbălău, alcool etc. - vom aduce masele de ţărani şi muncitori la vot bine pregătite sufleteşte în favoarea noastră“.

Ca şi în ziua de astăzi, treptat, accentul campaniilor electorale a început să fie pus pe crearea unei imagini negative a adversarului politic. „Banda Savenistă, în frunte cu doamna prefect Coca Savescu, străină de oraş, trebuie să plece şi va pleca, pentru că altfel nu va fi un Dumnezeu în ceruri şi dreptate pe pămînt“, anunţau afişele electorale ale Partidului Poporului din 1937, la Focşani. În 1937, la Bacău, PNŢ anunţa că „a deschis lupta de răsturnare a guvernului liberal şi a guvernului ticălos“. Un alt fruntaş PNŢ se adresa electoratului: „Ţara a fost privată de drepturile ei. O castă restrînsă de ghiftuiţi au întreprins afaceri aducînd în sapă de lemn categoriile de cetăţeni“. Liberalii, în schimb, rugau electorii să nu-i voteze pe naţional-ţărănişti şi pe comunişti deoarece aceştia îndemnau la „jaf, vrajbă şi zavistie“.

Atacurile la persoană erau o obişnuinţă a campaniilor electorale, contracandidaţii fiind des