O mână de geologi, forajişti şi conductaşi sub îndrumarea unor vizionari au făcut să apară în premieră europeană industria de gaze în România. În locul recunoştinţei aduse acestor oameni şi continuării lucrării lor, astăzi distrugem totul în numele unor idealuri false; uităm prea repede că lada de gunoi a istoriei este prea plină de oameni care au ţinut să se remarce cu orice preţ, dar au prăbuşit totul în jurul lor. Astăzi 3 iunie, se împlinesc 126 de ani de la naşterea a lui Constantin Ioan Motaş cel care a pus bazele industriei de gaze naturale româneşti. Constantin Ioan Motăş s-a născut în 3 iunie 1887, la Iaşi, a absolvit Liceul Internat din Iaşi în anul 1905, după care a plecat în Germania unde a studiat timp de 8 ani. În 1908 a absolvit, la Academia de Mine din Freiberg (Saxonia) cursurile de geodezie minieră, obţinând titlul de inginer cu cea mai mare menţiune „Auszeichnung”, în 1911 a absolvit Universitatea din Leipzig, cursuri de chimie anorganică şi apoi doctoratul la Dresda în 1913, de asemenea cu menţiune maximă. Istoria gazelor naturale din România începe cu descoperirea lor, cu totul întâmplătoare, în Bazinul Transilvaniei, înanii 1908-1909 şi constituirea primelor firme de exploatare, transport şi distribuţie a gazelor naturale. Marea Unire cu România, din 1 Decembrie 1918, a dus la preluarea acestei activităţi, de la statul ungar la statul român, prin înfiinţarea, în anul 1919, aDirecţiei Gazului Metan, cu sediul la Cluj. O direcţie organizată ca Regie de stat, subordonată Ministerului Industriei şi Comerţului, din Bucureşti. In contextul politico-economic