În Afganistan, în Valea Zeilor, la ceva peste 2500 metri altitudine, locul numit Bamyan a fost de-a lungul istoriei punctul de întîlnire al caravanelor pornite de vechiul drum al mătăsii. Aici, într-un sit inclus pe lista selectă a patrimoniului umanităţii, se înalţă, din secolul al III-lea al erei creştine, cei mai înalţi Buddha ciopliţi în piatră care există pe planetă (v. Nils Warolin, Chefs-d'oeuvre en péril, "Historia", nr. 651, martie 2001). Pătrunşi pînă la măduva ultimului perciun de atîta fervoare iconoclastă, talibanii au îndreptat tunurile către acei Buddha care le barau privirea prea pură şi, imuni la orice, i-au făcut ţandări. Obuzul a distrus ceea ce încă nu dispăruse, pe o cale sau alta: nesemnatar al Convenţiei UNESCO din 1970 privind combaterea pieţei ilegale a operelor de artă, Afganistanul a fost, în ultimele două decenii, un Eldorado al traficanţilor de toate calibrele. După invazia sovietică din 1979 şi rezistenţa opusă acesteia, toate aşezările majore au avut de suferit. Plecarea sovieticilor, în '89, n-a fost decît începutul unui răgaz de speranţă. Recunoscută drept una dintre cele mai valoroase pe plan mondial, colecţia de artă a fostului muzeu naţional din Kabul a dispărut aproape în totalitate, ajungînd, pe căi ocolite, în colecţii particulare din patru zări. În 1996, talibanii au ajuns la putere şi - insensibili la mofturi precum patrimoniu, artă sau memorie - au trecut, cum s-a văzut recent, la treabă. În treacăt fie spus, nu numai siluetele de piatră au de suferit pe-acolo, ci şi siluetele ceva mai vii ale femeilor afgane, excluse categoric de la orice activitate care le-ar periclita statutul "tradiţional" de soţii sau mame tăcute şi debordînd obligatoriu de moralitate - altfel, devin ţinta lapidării. Gelos, probabil, pe faptul că talibanii au fost vreo trei zile cap de afiş pe Euronews şi împărtăşind cu aceştia aprecierea pentru