Prelungind tendintele economiei, observam ca ponderea muncii tinde asimptotic spre zero, iar a tupeului - spre infinit. Romanul s-a nascut poet? Da, dar slovacul e muncitor, ungurul - priceput, polonezul - gospodar, cat despre ceh, ce sa mai zicem - e pe jumatate neamt si le imbina pe toate: munca, pricepere, randuiala.
Daca intr-o sala de conferinte se aduna 100 de romani cu pretentii, care sa transmita poporului ce trebuie facut pentru ca tara sa intre pe o curba de dezvoltare sanatoasa, numai zece dintre ei vor discuta despre fundamentele economice lipsa. Restul de 90 vor imbraca in cuvinte frumoase abstractiuni din celelalte domenii si vor trage invariabil concluzia ca e necesar ca statul sa aloce mai multi bani sectorului X,Y sau Z, in care isi desfasoara ei activitatea.
In timpul acesta, numarul celor capabili sa arate cum trebuie gestionata economia pentru a se crea bogatie (nu pentru a se administra saracia, ca-n socialism) e de 20/100 in Polonia, creste la 30 in Slovacia, urca in continuare la 40 in Ungaria, pentru ca ponderea sa devina majoritara in Cehia - peste 50.
Ca sa scurtam discutia, dezvoltarea durabila a Romaniei se reduce la doua elemente: mediu economic si interes national. Mediul aduce competitia - face ca intreprinzatorii sa genereze profituri pe baza inovatiei, a flexibilitatii, a capacitatii angajatilor de a fi mai buni decat cei ai concurentei, nu sa extraga rente prin exercitarea de presiuni politice. Interesul national consta in reguli care sa transforme miscarea browniana a intereselor de grup in eforturi orientate in aceeasi directie. Iar fiscalitatea reprezinta liantul. Singurul rol in care trebuie sa joace taxele si impozitele e stimularea muncii, nu impartirea de favoruri selective. Asta-i diferenta intre a aplica principiile economiei de piata si a le potrivi doar la reperele unei economii socialiste, la care s