Ca si precedenta reasezare a granitelor in Africa - desprinderea Eritreei musulmane de Etiopia crestina, consfintita oficial in 1993 -, si aceasta are de-a face cu ceea ce Samuel Huntington numea, in celebrul sau text despre ciocnirea civilizatiilor, "frontiera insingerata a Islamului" Incepind de simbata, harta Africii si cea a lumii trebuie din nou redesenate: un nou stat - Sudanul de Sud - si-a proclamat oficial independenta, prin desprinderea de Sudan. Actul de la sfirsitul saptaminii trecute urmeaza referendumului din ianuarie, in care populatia regiunilor sudice s-a pronuntat, aproape unanim in favoarea independentei. Cele sase luni de asteptare au adus destule momente in care se parea ca va reizbucni un razboi pe scara larga intre cele doua tabere, care sa compromita prevederile Acordului Comprehensiv de Pace (ACP) semnat in 2005 si in baza caruia s-a organizat referendumul. Insa nici Miscarea de Eliberare a Poporului Sudanez (MEPS), forta politica ce reprezinta Sudul, nici guvernul central de la Khartoum nu au dorit sa compromita acordul si sa se expuna blamului comunitatii internationale si represaliilor venite de la Washington, in conditiile in care Statele Unite au fost principalul artizan al ACP. Ca si precedenta reasezare a granitelor in Africa - desprinderea Eritreei musulmane de Etiopia crestina, consfintita oficial in 1993 -, si aceasta are de-a face cu ceea ce Samuel Huntington numea, in celebrul sau text despre ciocnirea civilizatiilor, "frontiera insingerata a Islamului". Dominatia seculara a mulsulmanilor (arabi, dar si non-arabi) din Nordul Sudanului asupra comunitatilor crestine si animiste, majoritare in Sud, s-a perpetuat sub administratia coloniala britanica si apoi sub condominiul anglo-egiptean. Dupa proclamarea independentei, la 1 ianuarie 1956, statul post-colonial dominat de elitele musulmane din Nord nu a reusit - si nici nu a cautat -