„Legiunea străină“, o comedie neagră despre gripa aviară şi tranziţie în cea mai săracă regiune a ţării, ajunge azi la cinema.
1 /.
După ce a stat un an şi jumătate în „seif“, „Legiunea străină“ a lui Mircea Daneliuc vine astăzi pe ecranele româneşti. Acum aproape doi ani, când se plănuia lansarea, filmul s-ar fi suprapus perfect peste realitatea pe care încerca să o exprime: într-o ţară bulversată de tranziţie, gripa aviară nu face decât să amplifice isteria. Subiectul e extras, pe bucăţi, din poveşti diferite apărute la ştiri.
Într-un sat din Moldova bântuit de gripa aviară şi populat de agenţi sanitari în alb care golesc curţile de găini, se fură cablu, se fură fier, se trăieşte de azi pe mâine. Pe fondul acestei isterii, trei tineri caută să scape înrolându-se în Legiunea străină. Le promite scăparea, pentru 200 de euro de căciulă, dom’ Maricel (Rică Răducanu), afaceristul satului, care împarte pui congelaţi „din afară“. Între timp, sătenii se antrenează pentru culesul căpşunilor, adunând, contracronometru şi la semnul fluierului, clopoţei de pe straturi improvizate.
În vânzoleala aceea nesfârşită îşi face loc tragicul, iar finalul e unul dintre cele mai tăioase (şi poate cele mai inspirate) găsite la peliculele din ultimii ani. „Filmul nu e chiar afectat de întârziere, dar e puţin istoric. Gripa aviară nu mai există, poliţiştii nu mai umblă pe biciclete şi suntem deja în Uniunea Europeană“, susţine regizorul Mircea Daneliuc.
Isterie cu „accent“
În mare, „Legiunea străină“ e un asalt neplăcut de replici strigate într-o moldovenească accentuată şi pe alocuri forţată. În isteria generală, o frază înţeleasă e o mică victorie pentru spectatori. “Mi s-a părut mai în spiritul filmului accentul moldovenesc. E un film care încearcă să exprime realitatea românească aşa cum e ea“, argumentează Daneliuc.