Regizorul italian, renumit pentru perspectiva antropologică şi multiculturală a spectacolelor sale, spune că muzica e esenţială în cunoaşterea prin artă. „Odă progresului“ şi „Închisoarea de oase“, montate de Eugenio Barba la Teatrul Odin din Danemarca, au fost spectacole esenţiale în Festivalul Internaţional de Teatru încheiat duminică la Sibiu.

După ce aţi pus în scenă „Evanghelia de la Oxyrhyncus", ce rol au avut evangheliile apocrife în construcţia spectacolului „Închisoarea de oase"?

Evanghelia de la Oxyrhyncus a fost găsită în variantă completă, în limba coptă, la Nag-Hammadi, în Egipt. Acest text există. Este vorba de ţăranul care vine la porţile legii, iar paznicul aşteaptă şi pe alţii, întrebându-se de ce nu vine nimeni altcineva. Ulterior, Kafka, în capitolul „În faţa legii" din „Procesul", dă putere metaforei şi explicaţiei despre ce este viaţa omenească. Nu putem analiza sensul vieţii în general, însă pentru fiecare dintre noi, în parte, viaţa capătă un alt sens. Viaţa e absurdă, spune Kafka, şi a trebuit să las un sens absurd. Spectacolul însă trangresează perspectiva lui Kafka şi creează un sens personal fiecărui spectator. Nu mizez pe efecte premeditate, ci pe emoţiile momentului, asta înseamnă pentru mine viaţa şi arta pline de diversitate şi de complexitate.

Ce conotaţii implică punerea în scenă ca un ceremonial de parastas, cu lumânări pe masă, în „Închisoarea de oase"?

În Scandinavia, când avem musafiri la masă, întotdeauna, punem lumânări pe masă. Nu punem candele numai la morţi şi la parastase. Fiecare apreciază lumânările prin prisma sa, prin grila culturală şi simbolică proprie.

Dansurile, muzica tradiţională sau medievală, corurile, acordeonul şi diverse alte instrumente ocupă un loc esenţial în spectacolele dvs. E mai importantă muzica decât textul?

Fiecare detaliu, fiecare parte s