SCENARIU. Cu ochii pe text şi cu urechile pe scenă, Carmen Florescu, sufleor la teatru, îi ajută pe actori să-şi amintească de ce sunt pe scenă. Sursa: Vlad Stanescu
Blondă, firavă, dar plină de energie, sufleorul Teatrului de Re vistă „Constantin Tănase” a ajuns să înveţe, involuntar, toate piesele care se pun în scenă. Aşa cum spune, este o meserie foarte grea care îi solicită, pe lângă corzile vocale, toată atenţia. Asta pentru că, din spatele scenei, trebie să stabilească mai întâi o legătură emoţională cu actorul.
„Mi-a fost greu la început să urmăresc tot ce se întâmplă în spectacol, pentru că este orchestra care distrage atenţia, sunt pregătirile şi vânzoleala artiştilor care trebuie să intre, iar eu trebuie să fiu cu ochii pe text şi cu urechile pe scenă”, povesteşte Carmen Florescu puţin din munca de teatru.
Program de voie
Nu întâmplarea a adus-o la Teatrul Tănase, ci încrederea în „aşa a fost să fie pentru mine”. După ani buni în care a lucrat ca secretară de platou în Tele - viziunea Română, Carmen a ales să se îndrepte către o activitate care să-i permită să aibă ceva mai mult timp liber.
„În televiziune lucram şi noaptea, pentru că era o emisiune, un serial şi nu mai era vreme de altceva. În ,84 am plecat la Teatrul Giuleşti. Am stat doi ani acolo, iar de 23 de ani lucrez la Teatrul Tănase”.
Presiunea atmosferică aduce un spectacol bun
La teatru, sufleorul se comportă ca orice actor consacrat, care vine la repetiţii, ia pulsul scenei şi învaţă toate replicile din piesă: „La Revistă este, oarecum, puţin mai complicat decât la teatrul clasic. Trebuie să transmiţi mult mai mult actorului de pe scenă, trebuie să stabileşti, pe lângă legătura verbală, şi una non-verbală, adică psihologică. Artistul trebuie să ştie că eşti acolo şi că îi transmiţi energie pozitivă”. @
