Când preşedintele lupta cu corupţia şi hidra comunistă, aveam bâlci pe gratis. Acum se pricepe la economie – bâlci pe banii noştri!
Orice persoană poate fi evaluată prin prisma calităţilor sale şi, în această privinţă, preşedintele, cu bune şi rele, seamănă celorlalţi politruci. E mai tare doar la intensitatea dorinţei de putere, ce pare absolută, şi la capacitatea la fel de intensă de răzbunare. Dar o persoană publică trebuie judecată şi prin anturaj. Sigur, nimeni nu e de vină de ce i-a dat Dumnezeu în familie, dar când o fiică nu-şi poate justifica proprietăţile, iar ţine cu tot dinadinsul să obţină „succesuri" la Bruxelles, nu e doar vina lor. Cum nu e doar vina fratelui prezidenţial pentru limbajul incalificabil - dar măcar e trăsătură de familie! -, încuscririle cu interlopii sau afacerile urât mirositoare. Când ai ţinut în mână echipaje, ministere, partide, ba chiar vrei să ţii o ţară, e recomandabil să fii în stare să-ţi ţii mai întâi neamurile.
Dar să ieşim din familie şi să mergem la colegii de luptă politică ai preşedintelui. Inevitabil începem cu dl Boc. Nu doar pentru că e substitut de premier, ci şi pentru că, acum câţiva ani, preşedintele îl socotea măsură etalon a politrucilor băştinaşi. I-a plăcut atât de mult formula, că l-a lăsat moştenitor la partid şi, după un stagiu la primăria Cluj, ni l-a pus pe cap premier. Nu o dată, ci de patru ori, probabil ca să ne învăţăm minte că nu l-am votat în unanimitate în toamnă. Dar ce vină au cei care l-au votat de dl Băsescu? Probabil aceea că nu i-au convins şi pe alţii şi, oricum, mandatele fiind epuizate, preşedintele poate face ce vor muşchii lui cu electoratul. Dar dl Boc e doar o parte a răului, pentru că vin dnii Videanu, specialist în borduri, vacanţe şi-atât, Berceanu, „glumeţul şef" şi-atât al partidului, Blaga care, deşi e ministru de Interne, habar n-are de mega-afacerile cu statul
