A susţine politica americană faţă de Rusia nu este occidentalism decât prin accident, câtă vreme practici în ţară metode orientale mai potrivite la Moscova.
Lidera dreptei germane, Angela Merkel, care a câştigat alegerile parlamentare fără să obţină majoritatea absolută, a anunţat un compromis menit să faciliteze o coaliţie cu SPD: „Am hotărât asupra unor lucruri pe care din punctul de vedere al programului meu nu le consider juste, printre care un salariu minim generalizat“. De-a lungul campaniei electorale, Angela Merkel s-a opus categoric instituirii unui salariu minim la nivel federal după cum s-a opus de fiecare dată adoptării unei reglementări europene privind salariul minim uniform pronunţându-se pentru salariul minim negociat pe ramură de activitate.
De data aceasta şefa CDU nu a avut de ales, căci social-democraţii nu ar fi acceptat cu niciun chip o coaliţie fără condiţia salariului minim.
În urma alegerilor, alianţa de dreapta, CDU\CSU, a obţinut 311 mandate, ceea ce înseamnă că i-au lipsit exact 5 mandate ca să obţină majoritatea absolută în Bundestag. E adevărat că ar fi fost la limită, dar cu încă 5 mandate, ar fi putut forma guvernul fără să recurgă la negocieri complicate cu stânga politică şi mai ales fără să fie nevoită să accepte concesii dureroase.
Dar să ne întoarcem la politica românească. Oricare formaţiune aflată în situaţia CDU/CSU ar fi căutat să rezolve problema aceasta într-un mod cu totul diferit. După alegerile prezidenţiale din 2009, PDL, care tocmai fusese înlăturat de la guvernare prin moţiune de cenzură, era departe de a avea o majoritate, dar în mod miraculos s-a constituit o grupare „patriotică“ şi „responsabilă“, alcătuită din demisionari PSD şi PNL care au oferit preşedintelui majoritatea de care avea nevoie. Este cel mai tulburător exemplu de migraţie politică care nu avea precedente ş