Se poate intrevedea, astazi, o solutie prin care sa fie internationalizate - si nu lasate la discretia Moscovei - "dezghetul" si viitorul "inghet" al conflictelor din Georgia si, eventual, Republica Moldova? Probabil ca da, cu conditia sa fie aplicate citeva lectii utile deprinse in timpul Razboiului Rece. Sistemul international devine tot mai dinamic, in interiorul sau temperatura creste, iar conflictele pina nu demult "inghetate" risca sa provoace inundatii grave, daca gestionarii ordinii mondiale nu vor gasi rapid solutii de echilibrare a acestor evolutii periculoase. Termenul de "conflict inghetat" este unul relativ nou in teoria relatiilor internationale, insa parea destinat unei frumoase cariere. Teoreticienii au fost mai lenti, insa factorii politici si cercetatorii orientati cu precadere spre rezolvarea problemelor s-au indragostit de el inca de la prima vedere. De regula, se foloseste acest termen pentru evolutii post-Razboi Rece, in primul rind pentru conflictele generate de destramarea Uniunii Sovietice (Osetia de Sud, Abhazia, Transnistria). Cazul reprezentat de Kosovo se poate (se putea) inscrie, la rindul sau, in aceasta categorie. Ar trebui sa ne intrebam, insa, ce anume confera specificitate unui asemenea conflict. Simpla stare de dezacord intre marile puteri, care a impiedicat atingerea unei solutii? Atunci, ar trebui sa cautam si posibile analogii istorice - in perioada 1945-1991, spre exemplu, au existat destule cazuri de conflicte nerezolvate, in care violenta raminea totusi sporadica si secundara. Invocarea dreptului la autodeterminare de catre populatii mici, lipsite de o istorie a statalitatii? Atunci, ne-am putea uita inspre secolul XIX european. Implicarea ONU sau a unor organizatii regionale, gen OSCE, pentru monitorizarea armistitiilor sau mentinerea pacii? S-a produs si in deceniile trecute, in situatii precum cea din Cipru - probabil cazu