Fraza celebră a Generalului, “trebuie să avem o Europă care să meargă de la Atlantic la Urali” a fost într-atât de des aminintită încă pare să facă parte din ideologia curentului federalist.
Dar gândirea politică a lui de Gaulle, chiar dacă vizea construcţia unui cadru comun de putere pentru Europa, se axa pe întărirea Statelor Naţiune, cele care, în liberă asociere, aveau să compună edificiul pe care el îl denumea Europa Naţiunilor. Geniul său politic l-a făcut să intuiască foarte exact lacuna esenţială din visul federalist al unui Altiero Spinelli. A înţeles că statele europene nu puteau să depăşească dintr-un singur salt propria istorie şi să-şi abandoneze brusc identitatea în favoarea unei construcţii federale...prea multe amintiri, prea multe resentimente, prea multe războaie....Să lecturăm câteva dintre argumentele sale cu ochii şi mintea cetăţenului european al timpului nostru.
Pentru a putea ajunge la soluţii valabile, trebuie să ţinem cont de realitate. Politica nu este altceva decât arta realităţilor. Iar realitatea este că, în acest moment, Europa este alcătuită din naţiuni. Plecând de la aceste naţiuni trebuie să organizăm Europa şi, dacă este nevoie, s-o apărăm...Pe baza acestei alianţe, trebuie să clădim o Confederaţie, adică un organism comun prin intermediul căreia Statele, fără a-şi pierde entitatea, trupul, sufletul şi aparenţa, să delege o parte a suveranităţii lor în domeniile strategic, economic, cultural....Dar această Confederaţie trebuie să aibă o bază populară şi democratică. Popoarele sunt cele care trebuie s-o creeze. ..
Charles de Gaulle
Imaginea construcţiei pe care o proiecta de Gaulle este acum cea a etapei de acum a existenţei UE. Definită în termeni tehnici drept “etapa dialogului interguvernamental”, a ajuns, pe de o parte, să cumuleze seria de succese care au transformat UE în cea mai mare forţă economică a pl