Referendumul din 29 iulie este istorie, după opinia mea.
Oricât s-ar strădui USL să îndese buletine în urnă şi să fugă după alegători pe plajă, nu o să-i iasă la numărătoare 9,2 milioane de voturi, cât ar fi necesare pentru a le valida lovitura de stat. Deşi nu exclud o surpriză urâtă în acea formulare care spune că Parlamentul decide ce-i de făcut după ce Curtea Constituţională invalidează sau nu refrendumul, totuşi, în acest moment, cred că Crin Anonescu pleacă de la Cotroceni. Pentru asta nu trebuie decât să stăm acasă, la 29 iulie.
De aceea, cred că principala temă în aceste zile rămâne plagiatul premierului României. Nu ar trebui să ignorăm nici o clipă că aceasta este o faptă penală, pedeapsa maximă fiind, potrivit articolului 141 din legea 8/1996, cinci ani de închisoare. Fostul director adjunct al Oficiului Român pentru Drepturi de Autor, Eugen Vasiliu, probabil cea mai competentă persoană din România în acest domeniu, a explicat deja că decizia de Etică a Universităţii Bucureşti ar trebui să ajungă la parchet, pentru o cercetare penală.
Ştiu cât de periculos ar fi un astfel de precedent: premierul României trimis în judecată şi, eventual, condamnat pentru plagiat. Probabil că sunt sute sau mii de politicieni, primari, ofiţeri superiori şi generali din toate structurile militarizate, plus oameni de afaceri care au vrut să se împopoţoneze cu un titlu de doctor şi care ar avea o imensă problemă dacă parchetul ar începe să acţioneze împotriva plagiatorilor. Însă nu cred că publicul larg ar fi trist în faţa unei astfel de perspective, dimpotrivă: ar fi o ocazie la fel de bună ca oricare alta să scăpăm de o nomenklatură post-comunistă hiper-coruptă.
Pe de altă parte, România este în acest moment singura ţară din Uniunea Europeană condusă de un premier al cărui plagiat a fost probat şi care nu vrea să se retragă de bună voie din viaţa publică. T
