„Adevărul“ vă prezintă povestea lui Marian Mierlă, care la 22 decembrie 1989 a ajuns, din portar la Muzeul de Artă, membru în CFSN, şi felul în care gândeau „emanaţii“ Revoluţiei.

Marian Mierlă este unul dintre cei 39 de membri incluşi în seara de 22 decembrie 1989 în Consiliul Frontului Salvării Naţionale (CFSN), deşi la acea vreme nu era decât un simplu paznic la Muzeul de Artă din Bucureşti şi, în paralel, student la Politehnică. În episodul de ieri al serialului „Misterele Revoluţiei" aţi putut citi cum, în primăvara lui 1989, Mierlă a fost racolat de un personaj misterios, care s-a recomandat Adrian şi care l-a învăţat cum să creeze o „reţea în noduri" care să iasă în stradă atunci când va veni vremea potrivită pentru înlăturarea lui Ceauşescu. Întâmplător sau nu, pe 22 decembrie, Mierlă a fost luat din stradă şi pus la aceeaşi masă cu noii lideri ai României, în urma unei poveşti uluitoare.

De ce credeţi că acel personaj misterios, Adrian, care v-a însărcinat să formaţi o reţea îndreptată împotriva regimului, v-a ales tocmai pe dumneavoastră?

Mi-e imposibil să spun că ar fi existat o cauză pentru care m-a contactat, dar eu aveam nişte antecedente. Era un grup de studenţi, focalizat pe lângă cenaclul universitar, care a vrut să acţioneze atunci când au fost grevele de la Braşov. Au venit la mine, la casa de bilete de la muzeu, să-mi spună că trebuie să facem ceva. Ne-am întâlnit într-un subsol. Eu am fost împotrivă şi ­le-am spus că nu avem sorţi de izbândă, pentru că nu vom apuca să ieşim din cămine şi se va şti. Numărul de turnători era colosal. Apoi au spus să venim în cămine şi să analizăm sistemul, iar eu le-am zis: „La ce bun?".

N-au avut probleme cu Securitatea?

Pe unul dintre ei, Caius Dobrescu, l-au băgat în altă cameră de cămin, unde îl ascultau, şi apoi l-au şi arestat. Ăia erau intrigaţi de unde ştia