Dacă îi spuneam lui Florin Iaru, în 1990, că va ajunge să scrie în "Adevărul", ar fi strigat "trădare!" şi "mai bine golan, decât ziarist la Adevărul". Dar Florin Iaru scrie deja de şase ani în paginile acestui ziar. O face cu umor, responsabilitate şi concizie, aşa cum e şi textul de mai jos. Ne mândrim cu Florin Iaru, poetul boem al unei lumi quality.
Florin Iaru: "Adevărul" a fost, de la apariţie, acum o sută de ani, un ziar de stânga. Nu m-au interesat, aşadar, nici istoria lui, nici prezentul. În 1990, Adevărul era tot ce putea fi mai rău, din punctul meu de vedere: reprezentant al noii puteri, antidemocrat, mistificator. Rolul "Adevărului" în mineriadă a fost minciuna pe faţă.
Nici când a ajuns numărul unu nu m-a interesat. Propăvăduia un sistem de valori care mi-era străin, iar faptul că garda slugarnică îl părăsise – pentru o situaţie mai înfloritoare – m-a lăsat rece.
Când a avut loc preluarea, n-am crezut nicio clipă că un ziar poate trece de la stânga la dreapta într-o noapte. Dar România e ţara tuturor posibilităţilor, ca dovadă că "Adevărul" şi-a schimbat atitudinea de câteva ori, în ultimii ani. De aceea, când mi-am început colaborarea, bănuiam că se va sfârşi repede. Au trecut şase ani şi nimeni nu mi-a schimbat niciun rând, nicio idee, niciodată. Era timpul ca îndoiala mea să ia sfârşit.
