Mircea Marian: „PDL nu are niciun motiv să înceapă o reformă internă tocmai acum, când oamenii partidului se bucură de putere şi de acces la resursele statului”
Tânărul Prigoană are, totuşi, un merit. Candidatura sa este atât de scandaloasă încât, pentru prima oară în ultimii cinci ani, în PDL s-a deschis o discuţie publică despre nevoia de a reforma partidul.
„Desemnarea lui Prigoană jr. drept candidat este semnul unei tendinţe clare de oligarhizare a PDL. Iar dacă e cineva care crede că oligarhii noştri sunt mai buni decât oligarhii lor, acela se înşală”, scrie pe blogul său europarlamentarul Cristian Preda.
O întrebare: cine are curajul să-l urmeze pe Cristian Preda? Mulţi murmură pe la colţuri - cam ca pe vremea partidului comunist. După ce îşi închid telefoanele, după ce se uită în stânga şi în dreapta să nu-i audă nimeni, oamenii spun: „Nu e bine tovarăşi!”.
Dar, în afară de Preda şi de un bâzâit timid venit dinspre Sever Voinescu, nimeni nu îndrăzneşte să mişte în afara disciplinei cazone din PDL. Traian Ungureanu, Monica Macovei, Cătălin Avramescu sau, eventual, Roberta Anastase sunt, precum fotbaliştii lui Gigi Becali, în „silentio stampa”. N-au auzit, nu ştiu, nu comentează.
Realitatea este că activul PDL nu are niciun motiv să-şi dorească, acum, vreo utopică reformă internă. Oamenii au câştigat alegerile şi controlează aproape tot statul român: preşedinţie, parlament, guvern, servicii secrete, procuratură şi o bună parte din administraţia locală.
Din perioada guvernării Năstase nu s-a mai întâmplat ca o formaţiune politică să deţină atât de multă putere. De ce ar intra cei din PDL într-un conflict fratricid tocmai acum, când au acces nelimitat la resursele statului, iar principala preocupare pare a fi recupererea cheltuielilor din ultimele campanii electorale?
În plu