Arderea anului vechi la Sălişte şi la Jina, calendarul de ceapă care spune cât de ploioase vor fi lunile noului an sau ulcelele de pământ sub care fetele găsesc meseria celui cu care îşi vor uni destinele sunt datini care se păstrează şi acum în satele Mărginimii Sibiului.
În satele Mărginimii Sibiului, ”responsabili” de tradiţiile legate de sărbătorile de iarnă sunt feciorii din ceata junilor. Aceştia se adună de sfântul Nicolae, fac repetiţii până la Crăciun iar în Ajun colindă casele gospodarilor din Mărginime. În a patra zi de Crăciun, pe 28 decembrie, toate cetele se întâlnesc la sărbătoarea junilor de la Sălişte, oraş considerat capitala culturală şi spirituală a Mărginimii Sibiului. Tot aici, dar şi la Jina, satul cu cei mai cunoscuţi oieri din România, se păstrează la trecerea dintre ani un obicei vechi, moştenit din generaţie în generaţie.
”În satele unde ceata de feciori e puternică se face ”îngroparea anului”. La 12 noaptea se aprinde un foc mare în centrul localităţii şi este arsă o ladă cu vechituri, ca un fel de ”sicriu” cu vechiul an, iar feciorii cântă, strigă.
În tradiţia populară, iarna înseamnă terminarea muncii câmpului, este mai mult timp, se discută. În plus, există în această perioadă teama de fiinţe malefice, de întuneric, pe care le alungă cu zgomote – clopoţei, zurgălăi, buhai, tot ce au folosit colindătorii. În noaptea de Revelion se chiuie, se strigă, se petrece în jurul acelui foc din centrul localităţii”, spune Carmina Maior, muzeograf în cadrul Complexului Naţional Muzeal Astra.
Anul nou se vede în calendarul de ceapă
O altă tradiţie practicată în anumite sate, cum este Răşinariul, este cea a calendarului de ceapă. ”Se desface o ceapă, se taie în jumătate, şi se desfac foile ca nişte vase. În ele se punea sare, care se topea, se producea lichid, iar a doua zi se urmărea