Resursele importante de petrol, expansiunea economică şi importanţa strategică în puterea geopolitică din Caucaz i-a atras pe oamenii de afaceri români în Azerbaidjan. În timp ce piaţa europeană resimte efectele crizei, antreprenorii caută contracte în ţara din zona Mării Caspice.

Când spui Azerbaidjan, te gândeşti inevitabil la Marea Caspică şi la resursele naturale de aici, la încă incertul proiect al gazoductului Nabucco sau, mai nou, la concursul Eurovision, organizat anul trecut la Baku, capitala statului azer.

Azerbaidjan, „Ţara Focurilor“ în limba veche, a fost sub ocupare sovietică din 1920 şi până în 1991, când şi-a recâştigat independenţa şi a devenit un stat în plină ascensiune, cu ambiţii de lider regional în Asia Centrală.

Anul trecut, economia azeră a crescut cu 2,2%, Produsul Intern Brut (PIB) ajungând la 69,23 miliarde de dolari. PIB pe cap de locuitor a fost de 7.490 de dolari, iar salariul mediu lunar – de 516 dolari. Spre comparaţie, în România, salariul mediu lunar a fost anul trecut de aproximativ 430 de dolari.

Avansul economic solid al Azerbaidjanului din ultimii ani s-a bazat pe dezvoltarea sectorului energetic, dar şi pe creşterile de două cifre înregistrate în construcţii şi în domeniul bancar.

Românii au mirosit potenţialul Azerbaidjanului

La Baku, goana după petrol a început în 1873, odată cu apariţia primelor sonde. A fost o adevărată nebunie, cu oameni care deveneau peste noapte foarte bogaţi sau invers, care pierdeau totul în doar câteva secunde. Atunci, 90% din „aurul negru“ extras de Imperiul Rus provenea din zăcămintele hanatului Baku, creat la mijlocul secolului al XVIII-lea, restul fiind adus din Astrahan şi Groznîi (din Rusia).

Pe măsură ce industria petrolieră locală a prins contur şi forţă, numeroase companii străine au venit la Baku să profite de