Când l-am auzit pe Victor Ponta că-l susţine pe Antonescu pentru funcţia de preşedinte al comisiei de revizuire a Constituţiei am crezut că îl ia balon pe colegul său liberal, co-preşedinte al USL. Se pare că n-a fost aşa.

Ponta chiar a luat-o în serios: Antonescu va trebui să schimbe, din când în când, dormitorul din Senat.

Dincolo de glumă, prima întrebare este: ce legătură există între Crin Antonescu şi o chestiune atât de tehnică şi sensibilă, precum modificarea legii fundamentale? Dincolo de faptul că politicianul român este competent în orice chestiune, şeful absolut al PNL a fost până acum uşor în afara dezbaterii privind Constituţia. În câteva talk-showuri a fost întrebat ce părare are despre atribuţiile şefului statului şi a spus nişte banalităţi.

În fapt, două sunt motivele pentru care Antonescu s-a lăcomit la acest post. Primul este că îşi dă seama că funcţia de preşedinte al Senatului este o pierdere de timp, care l-ar putea îngropa, aşa cum a păţit Petre Roman, între 1997 şi 1999. În al doilea rând, cel-ce-se-crede-viitorul-preşedinte-al-României vrea să fie sigur că, sub pretextul revizuirii legii fundamentale, Ponta nu-l lasă fără nici un fel de putere. Că se va trezi la Cotroceni mai plictisit decât Băsescu, având ca principală atribuţie primirea pe Aeroportul Otopeni a celor unu, doi, şefi de stat care trec prin România în decursul unui an.

Este clar că marea revizuire a Constituţiei plănuită de către USL nu interesează decât câteva persoane din România. Singura preocupare a lui Ponta şi Antonescu este să reaşeze raporturile de putere din stat, nu să aducă o schimbare fundamentală. Lipsesc, ca de obicei, discuţii fundamentale, dar riscante din punct de vedere electoral. De exemplu, n-ar trebui scos din Constituţie articolul care prevede că învăţământul de stat este gratuit "potrivit legii"? Prevedere care este oricum caducă. Sau,