Miercuri, 13 noiembrie 2013, studenţii au ieşit în stradă pentru a protesta împotriva subfinanţării sistemului de Educaţie din România.

Fireşte, a fost un protest paşnic.

Mie însă motivul protestului mi-a amintit de tulburările studenţeşti din 1922-1923, cînd Guvernul Ionel Brătianu s-a văzut nevoit să îngheţe anul universitar, tulburări ivite din disperarea studenţilor faţă de condiţiile mizere din învăţămînt.

Se ajunsese pînă acolo încît un bogătaş s-a oferit, în chip public, să ajute studenţii din Bucureşti, oferindu-le o ciorbă caldă, pe gratis, zilnic, la restaurantele sale.

Nu mai ţin minte de cînd n-au mai protestat studenţii.

Cred că din tulburele an 1990.

De aceea, protestul de marţi, 13 noiembrie 2013, mi se pare un fapt de o semnificaţie excepţională.

Despre el, despre subfinanţarea Învăţămîntului, s-ar fi cuvenit să se discute marţi seara şi a doua zi pe toate televiziunile, pe toate site-urile de ziare şi de ştiri.

Nu s-a întîmplat asta?

Şi din simplul motiv că marţi seara şi miercuri s-a discutat intens, furios, despre noua fază din Războiul Traian Băsescu – Victor Ponta:

Faza Victoraş, nu te mai lega de fiică-mea!

Sindicatele din Sănătate au anunţat Greva Generală.

Motivul?

Cel care i-a scos în stradă, în urmă cu cîteva zile, pe cei din Sănătate:

Cumplita subfinanţare a Sistemului medical.

Nici despre asta nu s-a discutat.

S-a discutat, în schimb, despre telefonul dat de Traian Băsescu lui Lucian Papici, pentru a-l compătimi că suferă din cauza lui.

L-am înţeles pe Traian Băsescu de-a lungul timpului în tăriile, dar şi în slăbiciunile sale.

L-am înţeles cînd s-a zbătut ca Eba să ajungă în Parlamentul european.

L-am înţeles cînd a vrut s-o pună pe