Unul dintre cei mai mari pugilişti amatori din istorie s-a stins luni în Havana, la vârstă de 60 de ani. Triplu campion olimpic şi de tot atâtea ori mondial, Teofilo Stevenson a decedat în urma unui atac de cord, după ce medicii îi depistaseră la începutul acestui an o arteră înfundată în apropierea inimii.

"A fost mare! Mi-e greu să-l cuprind în câteva vorbe", spune fostul mare boxer român Alec Năstac, coleg de generaţie şi prieten cu idolul cubanez. Teofilo a fost îndrăgostit de România, la propriu şi la figurat. A câştigat de cinci ori "Centura de Aur", iar în România a venit mereu cu o plăcere dublată. "Avea o iubită la Bucureşti, ţinea la el ca o nebună", povesteşte Ion Alexe, alt mare greu al ringului nostru.

În 1972, accidentat la "Centură"

Alexe şi Stevenson s-au întâlnit de două ori în ring, la categoria grea (pe atunci +81 kg): primul lor meci, la "Centura" din 1972 (turul întâi) s-a terminat fără decizie. Şi-au spart reciproc arcadele, iar ambii au fost opriţi de medic. În acelaşi an, ar fi trebuit să încrucişeze mănuşile, pentru a doua oară, în finala olimpică de la München, dar românul a ieşit din schemă din cauza unui ligament rupt la mâna dreaptă. "Anul următor, în 1973, am aşteptat Centura de Aur să-mi iau revanşa. Meciul a fost echilibrat până spre finalul reprizei a doua, când dreapta lui m-a zguduit bine. Antrenorul m-a abandonat, speriat de un posibil KO. Peste câteva luni aveam europenele. A fost mare, un gentleman al ringului. S-a stins un zeu", mai spune Alexe. În 1976, la Montreal, Stevenson a întâlnit în finala olimpică un alt român. Mircea Simon a dominat meciul şi a fost la 16 secunde de o mare victorie, dar Teofilo a găsit lovitura câştigătoare pe finalul ultimei reprize.

Cu o statură impresionantă şi o directă de dreapta nimicitoare, Stevenson a găsit greu adversari să-i facă faţă. În 1975, la "Centură", româ