Scriitorul Pascal Bruckner, în vârstă de 63 de ani, supranumit „filosoful actualităţii“, identifică rolul iubirii în noul discurs politic. „Confuzia dintre domeniul privat al iubirii şi cel public, al politicii, a ajuns să fie alarmantă“, spune Bruckner. Cel mai recent titlu apărut în româneşte al cunoscutului scriitor şi eseist francez este intitulat „Paradoxul iubirii“ şi a apărut la Editura Trei.

„Adevărul": Scrieţi despre iubire de peste treizeci de ani, iubirea e prezentă în aproape toate cărţile dumneavoastră. De ce preferaţi acest subiect? E unul frumos, dar care poate fi, deseori, alunecos.

Pascal Bruckner: E foarte alunecos! Iubirea - şi fericirea -, sunt subiectele principale ale timpului nostru, în Europa de Vest. Valorile care au rămas valide în ciuda laicizării Europei. Sunt insule de sacru, e tot ce ne-a rămas. Am distrus restul, însă iubirea continuă să fie învăluită de sacralitate. Supravieţuieşte, iar noi ne ţinem cu dinţii de iubire fiindcă ştim că ea ar trebui să fie punctul culminant al împlinirii societăţii noastre. Poţi avea succes, poţi câştiga o mulţime de bani, dar dacă nu există cineva care să te iubească te vei simţi un ratat. Iubirea e sacră: admitem că cea mai frumoasă parte a vieţii noastre e cea în care suntem iubiţi şi îi iubim pe ceilalţi şi că iubirea e cea mai imporantă reuşită în viaţa personală.

Sunteţi un scriitor antrenat: vi se întâmplă, totuşi, să aveţi temeri create de generalitatea subiectului, atunci când vă documentaţi, sau chiar în timp ce lucraţi la o carte?

Ce se întâmplă când scrii despre iubire este că resimţi riscul banalului: toată lumea scrie despre iubire. Astfel, ori rişti să repeţi ce au spus alţii înaintea ta, ori să reduci lucrurile la un nivel de „revistă" - o publicaţie lunară, un săptămânal sunt pline de articole despre bărbaţi şi femei, despre dragoste. Apoi, să scrii