Orice tânăr care se simte singur are astăzi un loc unde-şi poate găsi prieteni: Facebook. Oameni la fel de singuri, aflaţi la mii de kilometri depărtare, îi vor ţine de urât, ajutându-l să-şi uite tristeţea. Ideea unui astfel de loc s-a născut într-o seară de octombrie, când un student îndrăgostit de computere a fost părăsit de iubită. Rămas singur în cămin, Mark Zuckerberg a deschis calculatorul ca să-şi mai uite amarul şi, jucându-se în Photoshop cu nişte fotografii, a creat un soi de dublu portret, jumătate al lui şi jumătate al ei, pe care l-a numit „Facemash”. Apoi a lansat o pagină virtuală pentru a-şi expune opera şi i-a invitat pe toţi colegii de la Harvard să râdă de el, pentru că e un idiot şi suferă din dragoste.

După două zile, peste 200 de studenţi îl consolaseră deja pe Mark şi mulţi îşi plasaseră propriile creaţii „facemash”, precum şi tristele lor aventuri amoroase. Fotografiile celor care aveau obiceiul de a-şi abandona prietenii fără motiv au început să fie compilate astfel încât să fie hilare şi o nouă modă s-a lansat în campus.

Desfiinţat de universitate

Dar Mark nu s-a oprit aici. Fiind un hacker foarte priceput, el a intrat fraudulos în albumele numite „Facebooks”, care se alcătuiesc în Statele Unite la sfârşitul liceului, a furat fotografii de-ale colegilor săi şi a început să creeze tot soiul de cupluri imaginare, care mai de care mai amuzante.

Distracţia a prins, în ciuda faptului că nu era tocmai morală. Zuckerberg a admis pe blogul său că un astfel de site e „o porcărie”, iar el nu poate fi decât un „nemernic jegos” pentru că l-a creat.

De ­altfel, după încă o zi, site-ul a fost închis de administratorii Universităţii Harvard. Un editorial de sfârşit de semestru, publicat în decembrie 2003 în jurnalul „The Harvard Crimson”, a comentat negativ incidentul „Facemash” obser