Suporterii lui Obama au trecut, în doar un an de zile, de la credinţa mistică în “yes we can\" (reforma radicală a guvernării şi naturii umane) la dezamăgire. Sursa: EVZ
Campania electorală e poezie, guvernarea e proză, iar pârghii ca să pogori raiul pe pământ nu prea sunt. Aşa mă tem că vor păţi şi susţinătorii USL (=PSD+PNL) în caz că aceasta va câştiga alegerile.
Am în vedere programul economic abia lansat: un document vizionar în format Powerpoint ce mi-a produs două surprize. În primul rând, ca ton şi prezentare, e peste media profesională cu care ne obişnuiseră partidele, în special pe fondul recent de rinocerizare agresivă a discursului public. Există o structură argumentativă, de la probleme către soluţii; există date care să susţină afirmaţiile, care date sunt în mare parte corecte; există nişte concluzii care se leagă. E drept că ici colo limbajul devine polemic în stil Scânteia, nu în stil Obama, dar e drept că şi publicul e altul.
Dacă se curăţă textul de suceli polemice, unele justificate, unele gratuite, devine evidentă şi a doua surpriză: continuitatea cu politicile de până acum şi intenţiile de viitor ale actualei guvernări. Punctul central al viziunii USL este reluarea creşterii economice şi crearea de noi locuri de muncă, o dată criza trecută – idee cu care nu ştiu cine naiba nu e de acord.
Obiectivele pioase de sporire a absorbţiei de fonduri UE şi combatere a evaziunii sunt şi cele ale lui Boc zilele astea – puse în practică bine, prost, aşa cum se poate la noi, dar pe ele se merge deja. La fel, se propune creşterea ratei de ocupare, management privat în companiile de stat, contracte de performanţă în instituţiile publice, asistenţă tehnică de la Banca Mondială şi alţi parteneri internaţionali (cu alte cuvinte, USL merge pe actualul Cod al Muncii flexibilizat, şi atunci te miri de ce atâta scandal la
