Copiii de etnie romă din Schinoasa sunt nevoiţi să lupte zi de zi pentru a-şi depăşi condiţia. Cu puţină încurajare, unii ajung să termine şcoala, alţii însă trăiesc viaţa unor adulţi, muncind alături de părinţi.
Satul Schinoasa, din raionul Călăraşi, este parcă uitat de lume. Din cei peste 300 de locuitori de etnie romă care nu au un loc de muncă stabil, toamna abia dacă mai zăreşti pe uliţe câte un sătean. Majoritatea lucrează prin satele vecine sau peste hotare. Cu 68 de case sărăcăcioase, drumuri spălate de ploi, fără o biserică, o şcoală sau un magazin, localnicii se mândresc cu o singură instituţie - un centru comunitar pentru preşcolari, deschis în 2011.
Totuşi, din cei 16 pici care ar trebui să frecventeze centrul, doar câţiva îi trec pragul. „Unii vin în fiecare zi. Pe ceilalţi părinţii nu-i aduc, deoarece activăm doar între orele 8.00 şi 12.00. De cele mai multe ori, sunt şase copii. Iarna, când e frig, vin mai mulţi. Desenăm, modelăm, ne jucăm, ne uităm la desene animate. Îi obişnuim cu un alt regim, ca să le fie mai uşor la şcoală“, spune Valentina Andronic (28 de ani), educatoarea micuţilor.
CUNOSC DOAR O CULOARE
Nicoleta (5 ani) este printre puţinii pici care ajung aproape în fiecare zi la centru. Uşor timidă, copila ne spune că ştie o poezie. O recită în grabă şi se repede la cutia cu lego. „Vreau să construiesc o casă mai mare ca a mea“, îmi spune ea alegând piesele potrivite. Ar vrea să aibă o casă roşie, pentru că e culoare ei preferată şi singura pe care o cunoaşte. Şi colegul ei de joacă Valeriu (4 ani) ştie o singură culoare – neagră. Poate număra până la patru şi-i place să deseneze.
La centrul de zi, picii învăţa literele, cifrele şi alte noţiuni de bază pe care ar trebui să le ştie înainte de a merge la şcoală. O fac însă doar cei care sunt aduşi de părinţi. Ceilalţi le prind din mers, la liceul din Ţibirica, care