Libertatea începe cu oamenii care nu stau acasă. Votaţi mâine! Votaţi, chiar dacă vi se pare că nu contează, că este scârbos, inutil, absurd, desuet!
Sunt oameni care ies din rând şi se fac tuturor totul. Ca acel chinez anonim într-o dimineaţă de iunie a anului 1989. Necunoscutul care a oprit singur o coloană de tancuri şi sânge în Piaţa Tiananmen. Se spune că este cel mai curajos bărbat al secolului XX şi e posibil să fie aşa. Celui mai curajos bărbat al secolului XX nu i s-a aflat niciodată numele.
Ca acel clujean despre care se scrie greşit în enciclopediile virtuale că a fost actor, deşi a fost cu mult mai mult. Călin Alexandru Nemeş a mers în faţa soldaţilor, şi-a deschis cămaşa, şi-a dezvelit pieptul şi a spus: "Trageţi, am o singură inimă!". Şi soldaţii au tras. Călin n-a murit în decembrie 1989. S-a spânzurat patru ani mai târziu, răpus de durere, de deznădejde şi de scârbă. Avea 33 de ani.
Libertatea începe cu oamenii care nu stau acasă. Votaţi mâine. Votaţi, chiar dacă... Chiar dacă vi se pare că nu contează, că este scârbos, inutil, absurd, desuet. Chiar dacă s-a făcut atâta risipă de energie şi de ură în ultimele săptămâni. Chiar dacă nu v-a convins nimeni că merită.
Votaţi, chiar dacă ştiţi că veţi fi dezamăgiţi începând de a doua zi de dimineaţă, cum li se întâmplă, mereu, fetelor şi popoarelor naive. Chiar dacă sunteţi siguri că şcolile nu se vor repara, că autostrăzile vor rămâne suspendate, că trenurile nu-şi schimbă scaunele acelea maronii şi rupte dintotdeauna, că în spitale se va muri la fel de uşor. Chiar dacă de duminica viitoare veţi rămâne singuri, ca adolescenţii României din anii '90, care sunau la radio, la Florin Călinescu, şi se bâlbâiau. Votaţi! Drumul e întunecat şi întortochiat, dar cale de întors nu există. Înapoi e doar peştera. Votaţi, chiar dacă e puţin. Chiar dacă vi se pare că găsiţi sens în butada as
