Toate lucrurile au o cauză, doar cele fără nicio cauză nu există. Dumnezeu ştie, deşi cred că dracul ştie mult mai exact!
Am râs de-a săltat cămeşa pe noi la auzul, văzul şi cititul doamnei Corina Dumitrescu. Din clipa în care persoana cu acest nume a ieşit în spaţiul public, a fost clar că n-are treabă cu învăţământul ori cu performanţa. Ba cu performanţa avea, că nu-i puţin lucru să dai ţării specialişti cu patalama din nişte loaze care cu greu pot să numere de-a-ndoaselea de la zece la unu. Stimata doamnă e un om de afaceri prosper din categoria aceea care face bani grei din prostia-fudulia semenilor. E meşteră în industria prelucrătoare care amestecă, la începutul ciclului industrial, ghemotoace de ignoranţă şi care livrează, la sfârşit, acelaşi nimic, frumos ambalat. Ambiţia ei a fost pe măsura orgoliului ştiinţific al dlui Mang. Care domn Mang nu se voia antreprenor, ci venerabil om de ştiinţă. Presa a dezumflat balonul ministrului de patru zile. Au vuit paginile ziarelor şi tastaturile internauţilor. Înfrăţirea dintre duşmanii ideologici, suporteri ai „dreptei" sau ai „stângii", împotriva imprudenţilor impostori a atins cote inimaginabile cu numai o lună înainte. Duşmăniile de patru ani au fost îngropate. A fost posibil şi nu s-a sfârşit lumea.
Dar nu apucară să se răcească nici douăzeci şi patru de ore, că nu străbunica, ci o cireaşă babană ateriză pe tort. Primul procuror al ţării e prins cu ditamai plagiatul, un furt intelectual în toată regula. Am clătinat neîncrezător din cap. Prea gogonată. Trebuie să fie un flaps, o exagerare, cine ştie ce se ascunde în spatele acestei chestii nefireşti? Am început să citesc, la început amuzat, apoi intrigat, iar la sfârşit, mărturisesc, cu o tristeţe mai mare decât veacul. Aşa e, nu-i nevoie de Academie, de CSM şi nici de pronia cerească. Lucrarea dnei Kövesi e furăciune. Inexistenţa obiectului muncii
