Felul în care a fost răsturnat regimul autoritar al generalului Pinochet este documentat de regizorul chilian Pablo Larraín în filmul „Nu“, cu Gael García Bernal.

O apariţie inedită pe ecranele noastre este pelicula politică „Nu“ / „No“, o coproducţie Chile-SUA-Franţa-Mexic lansată anul trecut, avându-l în rolul principal pe starul de origine mexicană Gael García Bernal. Filmul a fost prezentat în premieră la Festivalul de la Cannes, unde a primit un premiu secundar, şi a fost una dintre cele cinci nominalizări la Oscarul pentru film străin de anul acesta.

Bogaţi contra săraci

Scenariul filmului este bazat pe o piesă de teatru, „El Plebiscito“ (Referendumul), scrisă de chilianul Antonio Skármeta, dar rămasă nepublicată. Povestea prezintă felul în care, în 1988, dictatura generalului chilian Augusto Pinochet, care dura în acel moment de 15 ani, s-a prăbuşit în urma unui referendum, care ar fi urmat să-l valideze pe lider pentru încă 8 ani. „Nu“ a fost atunci opţiunea de pe buletinele de vot a celor care nu-l mai voiau pe Pinochet şi, totodată, opţiunea câştigătoare.

Mai adânc, filmul forează în profunzimile unui etern conflict, care a marcat decisiv ultimele două secole, a însângerat mai ales secolul XX şi nu pare să se stingă prea curând: cel dintre dreapta şi stânga politice, mai exact dintre cei bogaţi şi cei care vorbesc în numele celor săraci. În forme extreme, aceste tendinţe sunt reprezentate de dreapta fascistă şi de diversele forme de bolşevism. Un conflict de acest tip este şi cel care a divizat şi îndoliat statul sud-american timp de un deceniu şi jumătate.

Allende şi Pinochet

Filmul „Nu“ îl apropie pe spectatorul de aiurea şi de problemele unei ţări îndepărtate, pentru noi chiar de la celălalt capăt al lumii, dar cu o pondere importantă în economia Americii Latine.

La începutul anilor ’70, preşedintele chilian Salv