Zoom Cauzele schismei din 1054

Filioque. Înainte de 1054, disputa dintre Apus şi Răsărit în privinţa purcederii Duhului Sfânt provocase mari tulburări (Roma a acceptat, după 1014, că Duhul Sfânt purcede şi de la Fiul). Totuşi, papii s-au împotrivit multă vreme adăugirii. Însuşi papa Leon al III-lea (795-816) a dat dispoziţie ca textul Crezului creştin să fie gravat pe două plăci din argint, în greacă şi latină, fără adaosul „Filioque“, iar plăcile au fost aşezate pe uşa Catedralei „Sfântul Petru“. Dedesubtul acestora a însemnat în latină: „Haec Leo posui amore et cautela orthodoxae fidei“ („Aceasta am pus-o eu, Leon, din dragostea şi grija pentru credinţa ortodoxă“). Puterea papală (primatul papal). Unitatea dintre Răsărit şi Apus a fost zdruncinată mai întâi în veacul al IX-lea din cauza pretenţiilor de supremaţie ale Papei Nicolae I. După o sută de ani de linişte, acestea au fost din nou enunţate cu vehemenţă de către episcopii Romei. Din păcate, la 1054 nu s-a mai găsit nimeni care să medieze între Apus şi Constantinopol. Folosirea azimei (pâine nedospită) în cadrul Euharistiei (Împărtăşaniei). Acest element a apărut prin secolul al VII-lea în Biserica Romană, unde se considera că la Cina cea de Taină Iisus ar fi folosit azimă şi nu pâine dospită. Diferenţa de tradiţie. Vechile tradiţii apusene, cum ar fi omiterea lui „Aliluia“ în timpul Postului Mare şi felul de pregătire a pâinii şi a vinului pentru Euharistie, erau virulent criticate la Constantinopol. Motive de dispută au fost şi alte practici introduse de către latini în cult, precum postul în zi de sâm­bătă, celibatul tuturor preoţilor, nesăvârşirea Mirungerii imediat după Botez. Mai târziu, la acestea se vor adăuga şi altele, printre care dogma privind existenţa purga­toriului (a unui loc de pocăinţă a sufletelor celor morţi aflat între rai şi iad). Anatema împotriva Bisericii Ortodoxe a fost dat