Sandra se strecoară prin mulţimea care vrea să-i fure un sărut. Se cambrează în scaunul cinematografului unde rulează pelicula The Bourne Legacy. Revine acasă. Sare la volanul maşinilor primite cadou de la sponsorul Renault. Îşi valorifică intens momentele libere alături de cei dragi. Se întoarce la capitolul premieri. Se alege cu un Samsung Galaxy S3. Jonglează printre interviuri. Cam aşa se derulează o zi din viaţa Sandrei fără gimnastică. Ieri, ea a acceptat provocarea ProSport de a oferi un altfel de interviu.
Sandra, cât crezi că rezişti fără să pronunţi cuvântul gimnastică?
E un sport de suflet şi vorbesc întotdeauna cu plăcere, de când am aterizat la Bucureşti, până azi şi aşa va fi şi peste o lună. Sunt fericită, mă simt bine, nu-mi vine să cred că am intrat în vacanţă, însă îmi lipseşte şi mişcarea şi de aceea compensez mergând foarte mult pe stradă sau în mall. Acum îmi permit să zic... mall. Şi ştii ce mă bucură din suflet? Faptul că lumea mă opreşte, îmi cere autografe, facem poze şi asta denotă faptul gimnastica a fost vizionată în România şi că am fost destul de apreciate.
În ce categorii de vârstă se încadrează fanii tăi?
Copiii sunt un pic mai timizi şi îi înţeleg. Mă întreabă dacă sunt eu şi dacă le permit să-şi facă o poză cu mine sau dacă ar putea să mă pupe. Şi adulţii sunt destul de politicoşi. Am văzut aseară şi adolescente de vârsta mea sau un pic mai mari care m-au întrebat: "Pot să te pup, Sandra? Pentru că vreau să te felicit. Ai fost minunată!".
Ce-ţi permiţi să faci acum faţă de luna trecută?
Îmi permit să mă trezesc când vreau, doar că nu mai pot să dorm cât aş fi vrut înainte când făceam antrenamante. Acum, când sunt liberă, mă trezesc devreme. Noaptea pot adormi, nu mai am niciun fel de problemă, pentru că înainte îmi făceam exerciţiile în minte şi oarecum aveam emoţii care nu mă lăsau să mă
