Cristian Halcu este unul dintre mai vechi oameni din serviciul de descarcerare de la Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă Buzău. Este pompier la bază, dar a ales să lucreze în echipajul SMURD.

A devenit pompier pentru că şi-a dorit să poată ajuta oamenii şi pentru că, la vremea când a intrat la şcoala de subofiţeri, a considerat că este o oportunitate să devină militar. A luat în calcul şi alte posibilităţi de a îmbrăca uniforma militară, dar a ales pompierii pentru că i s-a părut „cea mai umană armă”.

Botezul focului

După absolvirea şcolii militare a fost repartizat departe de casă, la Miercurea Ciuc. Acolo a primit botezul focului. „ La o groapă de gunoi ardeau deşuri şi cauciucuri şi exista pericol de propagare la o pădure din apropiere. Ţin minte că am plecat de acolo negru tot, cu echipamentul ars”, îşi aminteşte Cristian Halcu.

Tot la Miercurea Ciuc a avut şi prima misiune de descarcerare. Trebuia să intre într-o locuinţă unde izbucnise un incendiu şi spune că a fost destul de simplu, pentru că uşa era din lemn, nu din metal cum sunt multe acum. I-a scos în siguranţă pe cei care erau în casă şi este convins că, dacă nu ar fi ajuns la timp, incendiul s-ar fi putut încheia tragic.

Marcat de explozia de la Mihăileşti

După cinci ani petrecuţi la Miercurea Ciuc, a ajuns la Buzău, comandant de echipaj, apoi a intrat în prima formă a serviciului de descarcerare, în 2001, care ulterior s-a transformat în modulul SMURD. S-a oferit voluntar să lucreze la descarcerare, chiar dacă ştia că nu-i va fi uşor şi o să vadă multe nenorociri.

Evenimentul care l-a marcat profund a fost explozia de la Mihăileşti, din 2004.

”Când am ajuns acolo, mi se părea totul ca după război: noroi, pământ, table împrăştiate, maşinile noastre arătau ca şi cum ar fi fost bombardate şi nicăieri colegii mei”, povesteşte Cristi