Este cercetător de peste 40 de ani, are zeci de studii de specialitate şi cărţi publicate despre vechile obiceiuri şi graiuri din Bistriţa-Năsăud. Munca sa a fost apreciată prin distincţii şi premii din partea Ministerului Culturii şi Primăriei Bistriţa.

Provine dintr-o familie în care mulţi sunt dascăli sau preoţi. Lui Mircea Prahase îi plăcea, încă de mic, să treacă dincolo de aparenţe şi să afle mai multe despre lucrurile care-l pasionau. „Am fost un copil obişnuit. De-atunci adoram să pescuiesc. În timp am descoperit că pescuitul este cea mai deconectantă activitate de la grijile cotidiene", mărturiseşte cercetătorul. Îşi aduce aminte cu drag de dascălii lui din timpul şcolii, pe care-i vede drept modele adevărate de oameni, de Grigore Găzdac care i-a predat gramatică în gimnaziu şi Octavian Ruleanu care i-a dat lecţii de română. „Cei doi m-au învăţat multe. Octavian Ruleanu mi-a fost şi diriginte. Deşi în acele vremuri era interzis, el totuşi ne-a predat, cu uşile închise, poeziile lui Lucian Blaga şi Tudor Arghezi. Pe lângă toate acestea, el ne-a învăţat cum să ne comportăm în societate şi să avem grijă de ţinuta noastră", explică cercetătorul. El a absolvit actualul Colegiu Naţional „George Coşbuc" din Năsăud chiar când instituţia împlinea 100 de ani de la înfiinţare. Prahase a studiat diactologia la Facultatea de Filologie a Universităţii „Al. I. Cuza" din Iaşi şi spune că atunci şi-a dat seama de faptul că profesia de cercetător îi vine ca o mănuşă. Crescut în spiritul respectului faţă de înaintaşi, Prahase spune că are o slăbiciune faţă de tot ceea ce înseamnă Valea Someşului. Acest fapt se vede din cărţile şi zecile de studii de specialitate publicate. „Bistriţa-Năsăud a fost un judeţ văduvit din punctul de vedere al studiului diactologiei, toponimiei şi onomasticii. Puţini oameni s-au încumetat să meargă pe drumul ales de mine. Primul pas în acest d