La Chişinău s-a procedat ca la...armată. Rândul doi a făcut un pas în faţă. Iurie Leancă a trecut în locul lui Vlad Filat. Natalia Gherman a preluat ştafeta de la Iurie Leancă. Igor Corman a preluat postul de preşedinte al Parlamentului, de la Marian Lupu. Ion Hadârcă, nu Mihai Ghimpu, a reprezentat liberalii, cei reformişti, la semnarea noului acord de guvernare.
După o perioadă îndelungată, de răfuieli mediatice - comparabile cu ceea ce, în veacul trecut, a fost numită, în inima Europei, "noaptea cuţitelor lungi", atunci, la modul concret, acum, doar pe planul imaginii publice, a unor protagonişti ai arenei politice de la Chişinău - ex-republica sovietică, de peste Prut, are un guvern care a depus jurământul în faţa preşedintelui Nicolae Timofti.
Este adevărat că succesorul eminenţei cenuşii, Vlad Filat, respectiv noul premier al Republicii Moldova, Iurie Leancă, a îngenunchiat în faţa Tricolorului, cu Stema de peste Prut, dar asta nu înseamnă că România a avut vreun rol, în realizarea compromisului politic, între Partidul Liberal-Democrat, Partidul Democrat şi liberalii reformatori conduşi de Ion Hadârcă.
Guvernul Leancă este unul al stataliştilor, cei care vor evoca, subtil, dar consecvent, în dialogul lor viitor, cu omologii de la Bucureşti, ca şi premierul lor, vremea când Polonia era ţara care veghea peste o Moldovă asaltată de vrăjmaşi, nevoită să caute un scut vremelnic.
Rusia nu a câştigat nimic.
Iar România, cu excepţia demersurilor preşedintelui în exerciţiu, a dormit sub hlamida unei diplomaţii care nu are deloc vigoare, în relaţia cu Estul.
Practic, Uniunea Europeană este aceea care a reamintit liderilor de la Chişinău câţi bani au irosit, din fondurile trimise de Bruxelles, în defavoarea celor 2.100.000 de europeni trăitori între Prut şi Nistru. Alţi 400.000 fiind sub ocupaţie militară rusă în Transnistria, 1.500.0
