Sa cercetezi pesteri dificile, sa te afunzi intr-un hau pe o coarda elastica si sa descoperi o lume cu totul noua reprezinta pasiunea unui speolog. In subteran poti trece de la stari de extaz la momente de groaza, dar toate acestea fac parte din farmecul "meseriei". Horatiu Campian, directorul Scolii Romane de Speologie, ne va lumina in cele ce urmeaza drumul intunecos si plin de peripetii al speologiei.

- Este greu sa devii un profesionist?

- Este destul de greu. La nivelul "incepatori", stagiarii iau contact pentru prima data cu pestera, invata sa foloseasca o lampa si sa parcurga in siguranta galeriile orizontale de pestera. Acest nivel este dedicat in special copiilor, dar este deschis tuturor. Obtinerea acestei atestari dovedeste capacitatea stagiarului de a depasi orice fel de obstacole pe coarda, deci el poate actiona autonom intr-o echipa de speologi. Exista apoi cursuri de perfectionare pentru avansati, astfel incat acestia sa poata conduce o echipa de incepatori, si multe alte stagii: tehnician, sef de echipa, coordonator regional etc.

- Eu am vizitat destule pesteri fara a avea vreo diploma care sa-mi ateste pregatirea.

- Parcurgerea unei pesteri fara o pregatire adecvata prezinta un grad foarte ridicat de risc, cu atat mai mare cu cat pestera este mai dificila. Oricine poate intra intr-o pestera amenajata. Cele neamenajate, insa, ascund obstacole care pot lua prin surprindere un necunoscator si se pot produce accidente grave.

- Care este cea mai mare satisfactie a unui speolog?

- Descoperirea in premiera absoluta a kilometrilor de galerii prin care nu a mai trecut nimeni, niciodata. Este o senzatie greu de descris in cuvinte.

- O aventura?

- Am petrecut multe momente deosebite in subteran. Imi aduc aminte cu placere de o coborare intr-un put din Retezat, cand am avut nevoie de 3 corzi, legate una de