Mircea Marian: "Presa română este încântată: Băsescu- „salvamarul“ vizitează, în două zile, cinci ţări din regiunea Mării Negre, inclusiv Georgia".
Preşedintele României „pune umărul la alungarea ruşilor din Caucaz“, scriu ziariştii. Turneul are „acordul Uniunii Europene“, anunţă surse bine informate, care sugerează că şeful statului român ar fi emisarul celor de la Bruxelles.
În fapt, cu tot respectul pentru efortul fizic depus de Traian Băsescu, România nu prea are resurse să contribuie la rezolvarea conflictului din Georgia. Pentru a reuşi o mediere, ar fi trebuit ca Băsescu să fi fost primit şi de liderii de la Kremlin, ceea ce nu s-a întâmplat. Ar fi interesant să aflăm - dar, probabil, nu vom reuşi - dacă diplomaţia de la Bucureşti a încercat să aranjeze şi o vizită la Moscova...
În aceste condiţii, cam tot ceea ce poate obţine preşedintele României este să sondeze terenul în legătură cu perspectivele conductei Nabucco. În primul rând, deocamdată nu este clar dacă ruşii nu-şi vor instala trupele exact pe acea porţiune din teritoriul georgian prin care va trece şi această conductă. Dar, pornind de la premisa optimistă că acest lucru nu se va întâmpla, Moscova mai are o strategie pentru a distruge proiectul: Gazprom intenţionează să cumpere toate gazele produse de statele din zona Caspicii - în primul rând, din Turkmenistan - care ar putea alimenta această conductă.
În rest, turneul-fulger al preşedintelui Băsescu este destinat consumului intern. Cu un an înainte de alegeri, el vrea să arate că are iniţiativă în politica externă. În plus, deşi Emil Constantinescu a decredibilizat sintagma, Băsescu pozează şi el în postura liderului regional care domină spaţiul Mării Negre. În realitate, tocmai datorită presiunii electorale, preşedintele României a fost extrem de prudent. S-a ferit să condamne agresiunea Rusiei ş
